Blogul despre totul si nimic

Un barbat statea la soare, in pielea goala, pe plaja.

Din ratiuni de comportament civilizat si ca sa le fereasca
de arsura soarelui, si-a pus o palarie peste partile intime.

O femeie trece pe langã el si-i spune mustacind:
"- Dacã ai fi fost un domn, ti-ai fi scos palaria !"

El ridica o spranceana si ii raspunde:
"- Daca ai fi aratat mai bine, s-ar fi ridicat singura..."

Eu personal o ador pe Anouk pentru ca e o scumpa si o draguta si pentru ca are o voce care pe mine ma lasa fara cuvinte...

Obama şi Băsescu ajung în iad.
De ziua Americii, Obama are dreptul să dea un telefon acasă. Obama, bucuros, sună acasă şi vorbeşte jumătate de oră.
- Cât costă? întreabă Obama, după ce termină de vorbit.
- 1 milion de dolari, răspunde dracul de servici.
Obama, supărat, completează un cec de 1 milion de dolari şi i-l dă dracului.
De ziua României, vine rândul lui Băsescu să sune acasă. Dă Băsescu telefon şi vorbeşte jumătate de zi, ca să afle absolut tot ce se petrece în ţară.
- Cât costă? întreabă Băsescu.
- 20 de cenţi, i se răspunde.
- Doar atât? se miră Băsescu.
- Da, că dacă suni din iad în iad se consideră convorbire în reţea.

Se pare ca din cauza asta a fost cutremur in Chile.

cine esti?cine sunt?ce mai beau?ce mai cant?ce mai fac?ce mai simt?oare mai pot sa mint?cine sunt?cine esti?oare ma mai iubesti?cine e?cine nu?care eu?care tu?

Marea mea e marea dragostei...marea bucuriei si a intelegerii...marea mea e cea mai mare si mai pura...
E marea mea in care imi pun toate sperantele...e glasul meu care striga fericirea!
Marea mea nu e o mare...e doar un sentiment absurd de placut pe care-l simti cand esti "la mare"...si e un sentiment cu atat mai ciudat cu cat nu te bucuri ca vezi intinderea de apa sau de nisip,ci cand te simti acolo,in aerul ala care te desparte de casa,care te lasa sa visezi si tu nu mai ai la ce...stai asa fara ganduri si respiri aerul sarat,asculti vocea unei scoici...atunci te gandesti ca marea ta e cea mai frumoasa...si ca nimeni nu-ti poate da mai mult decat marea...
Mereu am iubit marea ca pe un lucru intangibil,ca pe o idee,ca pe un sentiment...insa marea mea nu mai exista...a fost acolo dar acum nu mai e si ramane in sufletul meu...nici eu nu mai sunt ca atunci,nici ea nu mai e...nici lumea,nici plaja,nimic nu e la fel,dar o iubesc pentru ca a fost a mea ...pentru ca am putut fi eu,pentru ca m-a ingrijit,pentru ca m-a primit...
Pentru ca marea mea aduce zambete si fericiri...